Inimă de copil

“ Te iubesc până la lună și înapoi” i-am spus privindu-l în ochișorii ca două boabe de cafea “Aaa.. eu te iubesc pănă la cer” un glas cristalin mi-a raspuns apoi “și rămânem acolo sus” a încheiat simplu și pur. Atunci toate silabele mele s-au spart dispărând în neant și am rămas agățată de sufletul acela mic care a reușit să-mi comprime toate visele într-o singură inimă de copil. 22 iulie 2004