Poezie
Copilul de atunci
1 min lectură·
Mediu
Acum imi aduc mai bine aminte
Am fost copil si am crescut
Amestecand soarele printre cuvinte
Si lovindu-ma de marginea lumii
Dimineata cand visul a disparut
M-am ascuns printre fluturi
Brazdand nisipul cu mainile
Si privind stolurile de cocori
care-mi zburau atunci lacrimile.
Si mai stiu ca am fost copil
Care-si ascundea surasul inainte
Printre scoici cocotate pe castele
Prabusite de rasuflarea unui april
Si am crescut printre cuvinte
Si asfintituri atinse de stele
Am fost copil si am privit cerul
Atat de mult incat m-am cocotat
Lovindu-ma de marginile ascutite
Iar cand m-am intors, misterul
De a fi copil s-a spulberat
Si asta fiindca pe nepregatite
Am crescut.
Aprilie 2003
011.760
0
Și ce dacă toți creștem și pierdem copilăria, și ce dacă toți ne strigă cu dușmănie :\"Grow up!!!!\"Lasă-i să se strufoce degeaba, închide ochii și visează! Acolo, în trecut, e minunea, izvorul de viață; numai acolo înțelegem cu toții că distanța până la perfecțiune e doar de un pas!