Daniela Voicu

în celula albă și ermetică am găsit un șiret legat de pantoful meu. doctorul zice că e ultima medicație. acum mă întreb pentru cine este șiretul ... ...eu sunt normal ...cred, atunci

plouă nori negru inima străină străină-mi e și casa străin îmi ești și tu. ninge alb ger inima înghețată aburii pe geam îți scriu numele...

Te iubesc mai mult Decât iubesc Cerul cu sfinți, îngeri, și demoni. Te iubesc mai mult Decât iubesc Albastrul mării Și verdele copacilor. Te iubesc Acum și-n veci. Te iubesc mai mult

Style ceeace îmi place la tine este indiferența care mă pătrunde atât de adânc ca un aer contaminat cu azot și pielea mea se umple de strigăte, în fiecare strigăt crește o aripă, iar

CER Mi-a rămas numai una, O bucată de cer, de care M-am agățat să o trag peste mine. Să mă acopăr să fiu Un adevărat comandant de oaste. Acum cer iertare Pentru că am avut curaj să cer -

apune soarele în tăceri abstracte adâncindu-se în respirații de culori primare universul se nuanțează în parfum de treceri ale clipelor pătimașe se cântă miezul nopții în rime albe de

durere când ne naștem durere când trăim durere când nu mai suntem atâtea dureri ... cate fericiri ne rămân? când ne naștem? când trăim? când nu mai existam? atâtea lacrimi... de

m-am trezit dintr-un somn eternal visasem mult în episoade - viața fiecare anotimp - episodul 1 fiecare an - episodul 2 urâtă și tristă orbire nu puteam să mă trezesc din

triste lacrimi plouă în noaptea rătăcirii frig

M-am întors la Tine Lumină și Forță supremă. Lângă Tine mă simt mereu ca nouă. Mă simt ca o apă rece curgând repede spre necunoscut, în care se scaldă peștii aurii și fecioare blânde ale