Daniela Voicu

nemilos, ceasul s-a oprit la la miezul nopții, fix, fără a fi întarziat vreo secundă . am sărit din patul viselor mele pudrate, ciudate, cu puf de îngeri blonzi și parfum de

frunze veștede încă mai cad peste frigul din nord e toamnă și târziu pe buzele tale numele meu e trist și șters fără culoarea rujului meu roșu aprins sunt calea ta pe care pașii tăi au

Când crezi că ești liber, atunci ești mai prins. Când crezi că iubești , atunci ești învins. Sufletul se-ntoarce la locul lui de veci Din toate astea ,oare, tu cu ce te-alegi? Ai fost poate odată

Nerostit e glasul care , În tăcerea nopții piere. Căci pierind, nimic nu cere. Eu sunt umbră, el tăcere Nerostit e glasul care, În tăcerea nopții piere. Nerostite gânduri umblă, Negândite

Dacă există ceva real în viață este iubirea ce ți-o port, Atât de puternică simțire ce mă face uneori să zbor... Iubitule , mi-ai dat un suflet ce îl țin ascuns , adânc într-un loc de unde

mergea liniștită pe malul unei ape bleu nisipul cald îi gâdilase talpa zâmbea, imaginea lui peste valuri plutea ca un val ce mai spala câteodată țărmul amintirea lui... își întise

aș vrea să dorm și să visez că nu mă mai trezesc să fie-un somn fără dureri doar de simple împăcări să-nceapă acum, să fie infinit... căci viață e prea scurtă în a fi fericit unii

Fericit - mă disprețuiești Respiri miresme de salcâmi în plină toamnă, Te răcești treptat până îngheți, Apoi te spargi în bucăți. Iubești poate,dar altă persoană, Căci eu am fost doar un vis

Suflet suferind de iluzie, Desfrânat de melancolism, S-a lepădat de timp Ascultând vântul albastru. Iubind se crede in Paradis, Un Paradis pierdut în amurg, De atâtea ploi care au spălat

iubirea mea se pierde în năucirea ta mă prinde de mijloc și mă ține strâns lipită de suflet unde mai cad lacrimi câteodată plec din lumea mea pentru a mă întâlni cu sufletul tău

alerg într-o lume de vise, desculță sunt pe cioburi de iubire. mă trec fiorii mii, iar trecerea ta pe lângă mine doare. goana se ține continuu, ca o competiție de idei

frig....noapte de noiembrie plouă și stele nu se mai văd. ai deschis larg ușa casei tale și m-ai aruncat în stradă. nu am decât aripile pe care să le trag peste mine nu mai pot zbura... am

noaptea trecută am așteptat în tăcerea camerei reci și negre, în întunericul abstract , să vii ... ochii mei au mai privit peste amintirea iubirii noastre, iar gândul năucit m-a dus

Privesc În oglinda timpului. Îl văd pe EL . EL plânge - îi șterg lacrimile cu mâna dreaptă... Din mâna mea au răsărit cuvinte ca spice verzi de grâu proaspăt Lacrimile din Cer cad pe

NOAPTE DE PREȘEDINTE Într-o zi am vrut să ma fac Președinte.Vroiam să dau de mâncare la piranha Resturi de mocirle pline De broaște putregaie. Vroiam să pot face din zi - noapte și din

am zărit infinitul contopindu-se cu un alt infinit, rostogolind eternitate peste timp... se zăreau ,suflete albe la orizonturi negre zâmbete plângânde ciuruite de foamete miros de

Gol de sentimente Trag clopotul mânăstirii mele Ca să-mi trezesc sentimentele Care au căzut în păcatul De a iubi și crede în oameni. Sunt Mâhnire! Trag clopotul mânăstirii

Eterna iubire Dacă viața ar fi o eternă iubire, M-aș trezi in fiece dimineață, Culegând rouă de pe florile de aur Din gradina Edenului. Dacă viata ar fi o eternă iubire, Nu m-aș mai trezi

Singurul lucru din viață care ne rămâne este să sperăm că vom fi cândva fericiți. Speranța este eternă chiar după sfârșitul existenței noastre, ea va ființa prin sufletul nostru. Nu știu dacă pot

Se auzi un scârțâit de roți, care a oprit starea de bine în care reușise să intre Ada… cu miresme și culori de toamnă… Pași grăbiți și apăsați urcau trepte… -Adaaa!!!!! Haide repede!…