Poezie
in nord
1 min lectură·
Mediu
frunze veștede încă mai
cad peste frigul din nord
e toamnă și târziu
pe buzele tale numele meu
e trist și șters
fără culoarea rujului meu
roșu aprins
sunt calea ta pe care
pașii tăi au lăsat
urme apăsate
într-o noapte de toamnă
cu frunze amețite
de dragoste cu rimă
sunt rima ta pe care
ai avut-o pe buze când ai mai putut ofta
sunt gândul tău ce ți-a trecut prin minte
o singură dată ireversibilă
ești fericirea mea pe care o păstrez
fără ați mai spune cuvinte dezbrăcate și cu bun simț
pe care le ignori
...frunze tăvălite de vânt și noapte
peste nord
în nord au mai murit iubiri
și iubiri se vor naște acum
sunt frunză veștedă
într-o noapte de toamnă târziu
în nord
001.728
0