Poezie
Inca
1 min lectură·
Mediu
Rostit-am prea mult te iubesc!
E un sentiment, ți-l dăruiesc!
Grilaje de-ntrebări fără răspunsuri!
Regrupez acum acele anotimpuri!
E un contrast mult prea puternic?
Trebuia să înțeleg acel timp satiric!
Frică ,din nou eu am simțit!
A ta eram,m-am dăruit!
Păcat că te iubesc și acum!
Tu din nou apari în al meu drum!
Unesc din nou faptele întâmplate!
Logica o găsesc,parcă aș citi o carte!
Capitole de fericire,are-n conținut!
Acele momente de început!
Iubeam eu fiecare clipă!
Nebun înger cu o aripă!
Căutam mereu acel moment!
Al meu erai ,al meu corespondent!
Trebuia să fie și un deznodământ!
Eu încă te iubesc ,dar tu inexistent!
Milă nu-ți cer,nici a ta iubire!
Al meu ești,rezultat la a mea citire!
În flori de infinit te-am transformat!
Iubesc timpul în care tu m-ai chemat!
Uit toate netrebnicele evenimente!
Boemie pun în aduceri aminte!
E un simplu,sincer te iubesc!
Să-mi pară rău că mă amăgesc?
Cum altcumva,iubirea să o definesc?
!
005
0