Poezie

Incoerent

2 min lectură·18 februarie 2011

Mediu

Răsplata timpului nu vreau s-aștept!

O limbă se vorbește, dar eu nu o înțeleg!

Mi-a oferit tot această minunată viață!

Am deslușit a universului povață!

Acea lupă fără de sticlă ce mi s-a dăruit!

Mi-a arătat o lume îngrozită,ascunsă-nisip!

Priveam către apus,vedeam un răsărit!

Iubire transformată-n chip cioplit!

Apele și vantul sunt ale mele averi,

Ucis-am în luptă acel nătâng să ceri!

Soarele și luna sunt ai mei copii!

Cunosc un singur verb,acela de-a iubi!

Orbită de atâta frumusețe sunt eu!

Zăresc culori ce nu există-n curcubeu,

Văd lume ce luptă cu invincibili zmei,

Sufletul mi-e trist,când mă gândesc la ei!

Luptă în zadar,pentru nemurire,

Un tren n-ajunge-n gară,dacă nu sunt șine,

De o simplă viață,m-am îndrăgostit,

Dar fără de iubire,n-aș fi îndrăznit!

Copilă nu sunt,dar n-am nici bătrânețe,

Am doar cuvinte,îmi zic că-s îndrăznețe,

Iubire dăruiesc ,nu vreau ca tu să ceri!

Ascultă ploaia, fără să te-acoperi!

Să simți cum picăturile cu tine se topesc,

Al lor miros,vibrații îți stârnesc,

Nu căuta o altă frumusețe nicăieri,

Iubește azi,nu ce-a fost ieri!

Lumea mă ceartă,că n-am nimic îmi zic,

Cum să le explic că am un infinit?

Al meu gând bun,..incoerent îmi spun!

Oare și ție ți-au spus că ești nebun?

001.050

Daniela Stanciu. “Incoerent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-stanciu/poezie/13971986/incoerent

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.