aceste suflete moarte
pudrându-mi cu albastră mirare
ochii
orașul căzut pe urmele pașilor tăi
preacântatul
tău pas
ademenindu-mă
chemându-mă
în calea
orchestrei funebre
a frigului
vinul acestei nopți
e amar
alb sângerează ambrozie
încheieturile
după măsura chipului tău
îmi croiesc haine
în trupul altei femei
și aerul e dulce
dens
îmbogățit cu cele 14k
ale aurului
unu
Și eu am un înger, numit Domnișoara Girafă.
Nu-mi știe păcatele palmei, drumul ezitant, ura. Ca să îl chem îmi e de ajuns cântecul prelung al unei viori în toamna de miere. Albinele mor în
Scrie cineva litere, rune pe sufletul meu și încă nu mă lasă să le citesc. Necesară, o disecție, o autopsie.
Love floats. Navighează dragostea în derivă pe dâra de timp care sunt.
Culorile
Eu nu zbor printre umbre.
Intind tesutul ideilor elastice care imi sprijina aripile si ocolesc stolurile zglobii, stolurile morocanoase de umbre.
(Regina mama, cu crucea din mana uscata, incearca
