Poezii

aceste suflete moarte pudrându-mi cu albastră mirare ochii orașul căzut pe urmele pașilor tăi preacântatul tău pas ademenindu-mă chemându-mă în calea orchestrei funebre a frigului

vinul acestei nopți e amar alb sângerează ambrozie încheieturile după măsura chipului tău îmi croiesc haine în trupul altei femei și aerul e dulce dens îmbogățit cu cele 14k ale aurului

Eu nu zbor printre umbre. Intind tesutul ideilor elastice care imi sprijina aripile si ocolesc stolurile zglobii, stolurile morocanoase de umbre. (Regina mama, cu crucea din mana uscata, incearca