Poezie
Confesiune
1 min lectură·
Mediu
În mii de cioburi mă prefac
Alunecând pustie spre credința
Că alăturând cuvinte, tac.
Aștept să se scurgă timpii morți
Spre adâncimea ultimelor versuri,
Trântind către cer ușile destinului
Cu balamale ruginite și gratii inutile.
Cu sânge rece izgonesc umbrele
Aflate la intersecția dintre silabe,
Fericită că un vechi coșmar ia sfârșit.
O rugăciune fierbinte \'nalț în gând:
Apără-mă, Doamne, de goliciunea minții,
Că de goliciunea trupului mă apăr eu!
002.180
0