Hemoptizie

Descheie-ți mintea, Magdo, și Prin artere fă-mi drumul prielnic Spre sanctuarul judecății tale. Și nu mă certa dacă-mi așez cortul Pe o sinapsă, ca să-mi resuscitez fantezia. Descheie-ți inima, Magdo, și Nu-mi împiedica îndrăzneala De a-ți pătrunde prin vene în ea, Lunecând potolit în ventricule, Să mă încredințez că ai îngăduința Unui popas în focarul emoțiilor tale. Dar nu te necăji dacă în peregrinajul meu Nu vei putea duce povara reflecției. Descheie-ți plămânii, Magdo, și Expectorează-mă ca un hemoptizic, Odată cu injusta mea dorință De a te pricepe!