Cântec fragil

Lumea în care nu-mi ești e o înveșnicită chemare la tine în vis luna-i în flăcări la mine, pe un fragil tărâm e-un plâns în așteptare... simt cum lăstarul izbește puternic în cioata de salcâm Prea des îmi umbli prin păr prea des cad gurii tale pradă îndestulată emoție trăită în alb și negru... Preîndestulată! *** Parcă-s de-un veac fără tine de nu mai știu să calc cum călcam odată țopăind dintr-un punct în altul pe hartă! Azi, înnod povești de dragoste închisă în casă oare și visele tale spală în drumul lor întrerupt alte visări? că nu mi-e bine! încă mai dorm sub pernă c-un voal de mireasă... Ne suntem ca doi străini vinovați înjumătățiți în cuvinte puține!