Poezie
Joc Alb
1 min lectură·
Mediu
E totul gol
Sufletul meu
Și șoapta ta
Și zarea
Atât de gol
Încât avizi
Reinventăm noi marea.
E totul rar
Speranța mea
Și dorul tău
Și visul
Atât de rar
Încât blazați
Reinventăm abisul.
E totul mut
Chemarea mea
Și gândul tau
Și vrerea
Atât de mut
Încât grăbiți
Reinventăm tăcerea.
E totul alb
Aripa mea
Și zborul tău
Și crinul
Atât de alb
Încât mirați
Reinventăm seninul.
Și-i totul joc
Dorințele
Viețile noastre
Pline
Atât de joc
Încât copii
Reinventăm destine.
013356
0
Nu e un poem foarte reusit, dar nici de atelier nu e.
In primul rand, constructia versurilor lasa putin de dorit, in sensul ca repetitiile deranjeaza putin, supara cititorul. Apoi, ar mai fi si metaforele usurele, nu prea originale care invaluie textul.
Ca forma, e bine structurat. Renunta la imaginile simplute ca strica bunatatea textului.
Ceva ceva incerci tu sa transmiti, dar nu reusesti foarte bine.
ne mai auzim.
drag, dana