Daniela Mihalciac

Monologul fărâmei de credo Cred in parfumul sunetului În mireasma gândului Cred în puterea graiului Și-n cumpăna ceriului Cred în sculptura timpului Pe temelia infinitului Cred în universul

Verbul creator Mai pot tăcea-n nume Când nici un dor nu tace ? Mai pot tăcea-n lentoare Când Tu ești însăși Mersul ? Mai pot tăcea-n neștire Când Tu ești Universul ?

Anonimul Doare gândirea care-L explică. Negândirea-L percepe. Doare gura care-L pronunță. Necuvântu-L spune. Doare trupul care-L atinge. Necuprinsu-L conține. E infinitul ocean Mlădiindu-și

Împrimăvărare Un zâmbet pentru respirația mugurelui Un zâmbet pentru mantia firului de iarbă Un zâmbet pentru-un strop de copilărie Și unul pentru veșnicie. Un zâmbet pentru fiecare

Ești în sunt Adeseri Îmi las sufletul Să mă caute Prin tine. Uneori mă gasește Uscându-ți pătimaș Cu un sărut Geana îmbălsămată De o lacrimă pură. Uneori mă gasește Amestecându-mă

Poveste Am cerut Eu-lui să mă îndemne spre piatra filosofală. Vocea, mai dulce decât tăcerea a șoptit : - Piatra e drumul. Þelul mersului tău e continut în fiecare din pașii tăi. Drumul se

Dor M-aș metamorfoza în pulsul ființării Tale Dar e praf in trupu-mi Secătuite-mi sunt izvoarele Sunt zbor prin țărână. Strig țărânei să devină pas Pasului ii strig să devină dans Dansului

Îmbobocire Timpul nu șade in clipă Clipa locuiește-n Timp. Floarea nu se-odihnește-n parfum Parfumul se odihnește in Floare. Omul nu este trup Trupul este in Om. - Timpule, îmbobocit

Unitate Sunt al tău Fără a înceta a fi a mea Suntem atat de una Încât tii in mine locul persoanei tale.

Azi m-am intâlnit cu Timpul Care m-a luat de mână - Hai in pas cu mersul meu Mi-a spus. - Și vei vedea dincolo de ce se vede.

Dacă cuvântării mele I s-ar cere Să aleagă Din firul nesfârșit al Timpului Slova, ce rostită Să soarbă din nectarul destinului, Aș lăsa-o sa se țese singură Din caratele inimii Căci

Am întrebat stelele Dacă nu sunt prea bune pentru muritori mi-au răspuns Continuându-și strălucirea.

În tăcera chiliei Taci pentru a nu deranja muzica sufletului Și depașește tăcerea.

Știai că țărmurile liniștii din ochii tăi Sunt în mine însămi

Stau la o margine de clipă, tu la cealaltă Iar timpul zboară înaintea și înapoia noastră. Dacă acum există mai multe clipe într-una Sigur una le are pe toate.

Dragă clipă Stai în poala-mi Să te mângâi, Să te curăț de praful celorlalte care te îngrămădesc. E înghesuială în timpul în care vremuiești. De faci un pas, de mână cu inima-mi Vei