Alchimie
Încalț razele asfințitului La picioarele de dor înflăcărat Îndemn Eul să renască din praful ruginit de neviață. Mi-e cântec înălțarea Prin fior nestemat Mă vremuiesc Și din dureri
Cădere de fisă
Îmi simt tristețea materială Cum și-a întins matrixul Pe inima mea. O văd înfometată A mă înghiți Ea crede C-ar putea. Îmi desfac palma păianjen Și inspir a dragon Iluzia ce mă ține
Patos din dragoste
Azi mi-am luat emoția De la naftalină Și m-a prins în capcană. Exact de tine Să mă atașez M-am ferit Și tocmai asta Am vremuit… Þi-am rugat inima Să rămână în cumințenia ei Și m-a
Monologul fărâmei de credo
Monologul fărâmei de credo Cred in parfumul sunetului În mireasma gândului Cred în puterea graiului Și-n cumpăna ceriului Cred în sculptura timpului Pe temelia infinitului Cred în universul
Verbul creator
Verbul creator Mai pot tăcea-n nume Când nici un dor nu tace ? Mai pot tăcea-n lentoare Când Tu ești însăși Mersul ? Mai pot tăcea-n neștire Când Tu ești Universul ?
Anonimul
Anonimul Doare gândirea care-L explică. Negândirea-L percepe. Doare gura care-L pronunță. Necuvântu-L spune. Doare trupul care-L atinge. Necuprinsu-L conține. E infinitul ocean Mlădiindu-și
Împrimăvărare
Împrimăvărare Un zâmbet pentru respirația mugurelui Un zâmbet pentru mantia firului de iarbă Un zâmbet pentru-un strop de copilărie Și unul pentru veșnicie. Un zâmbet pentru fiecare
Ești în sunt
Ești în sunt Adeseri Îmi las sufletul Să mă caute Prin tine. Uneori mă gasește Uscându-ți pătimaș Cu un sărut Geana îmbălsămată De o lacrimă pură. Uneori mă gasește Amestecându-mă
Poveste
Poveste Am cerut Eu-lui să mă îndemne spre piatra filosofală. Vocea, mai dulce decât tăcerea a șoptit : - Piatra e drumul. Þelul mersului tău e continut în fiecare din pașii tăi. Drumul se
Dor
Dor M-aș metamorfoza în pulsul ființării Tale Dar e praf in trupu-mi Secătuite-mi sunt izvoarele Sunt zbor prin țărână. Strig țărânei să devină pas Pasului ii strig să devină dans Dansului
Îmbobocire
Îmbobocire Timpul nu șade in clipă Clipa locuiește-n Timp. Floarea nu se-odihnește-n parfum Parfumul se odihnește in Floare. Omul nu este trup Trupul este in Om. - Timpule, îmbobocit
Unitate
Unitate Sunt al tău Fără a înceta a fi a mea Suntem atat de una Încât tii in mine locul persoanei tale.
Puritate
Puritate Tu, boboc de stea Ce înflorești prin mine Mă farmeci lin Cu petalele tale De raze. Mă legeni În lumina iubirii tale Ce picură în cântec Și-n sărut dulce Etern… de nea.
Dumirire
Azi m-am intâlnit cu Timpul Care m-a luat de mână - Hai in pas cu mersul meu Mi-a spus. - Și vei vedea dincolo de ce se vede.
Drămuire
Dacă cuvântării mele I s-ar cere Să aleagă Din firul nesfârșit al Timpului Slova, ce rostită Să soarbă din nectarul destinului, Aș lăsa-o sa se țese singură Din caratele inimii Căci
Fapte
Am întrebat stelele Dacă nu sunt prea bune pentru muritori mi-au răspuns Continuându-și strălucirea.
Dinamica interioară
În tăcera chiliei Taci pentru a nu deranja muzica sufletului Și depașește tăcerea.
Oglindire
Știai că țărmurile liniștii din ochii tăi Sunt în mine însămi
Îngânare
Stau la o margine de clipă, tu la cealaltă Iar timpul zboară înaintea și înapoia noastră. Dacă acum există mai multe clipe într-una Sigur una le are pe toate.
Mărturisire
Dragă clipă Stai în poala-mi Să te mângâi, Să te curăț de praful celorlalte care te îngrămădesc. E înghesuială în timpul în care vremuiești. De faci un pas, de mână cu inima-mi Vei
