Frankenstein(a) après la lettre

Şi ce dacă Gilda are ţâţe mici şi uitătură curmezişă?! Se îmbracă de la second, măcar o dată pe lună, nu pentru că ar duce-o rău, că n-ar avea după ce bea apă. Feri-te-ar Sfântul, dintotdeauna a preferat băuturile spirtoase! Şi-l strigă peltic: Vaşili dragî! Măi-Vaşili-măi! În fapt, este o neaoşă! Care în ruptul oaselor nu s-ar dezice de aria locală. Mult prea locală. Se dă-n vânt după ţoale de firmă. Săptămâna asta s-a descărcat marfă nemţească. Pe fază, normală, emancipată! A tot îndesat într-o traistă. Un soi de turbincă a mileniului. Vreo 5-6 bocanci pe butuci. Brăţări cu arsenic şi vipere vii. Ciorapi remaiaţi cu duiumul. Din pluş, contrafăcuţii papuci de alcov. 3 fuste răscăptuşite la spate. Ei… şi când mnealui o dezbracă?! Îi face ea „fermece”. Îi face de toate. Şi, chiar de-o mai ia cu leşin ori cu moarte, cade madame în picioare, iese madame basmale curate. O să-l fixeze şi de data aceasta. Din nou o să-l pironească. În tulburele verde al irisului ei. Moştenit tocmai de la străbunica bunei din partea lu tac-su. Aia de-i lega pe ibovnici cu lanţul de vite. Le da peste coaste cu fusul ăl mare. Ăl de torcea ea mai bine, cu spor. Se dau bieţii-tonţii-tâmpiţii pe brazdă! Aşa c-o să-l ţină crucificat în vârful damblalei de femelă bolnavă. De multa-aşteptare, bolnavă. De mâinile lui. Şi de trup. Pe de-a-ntregul. Bolnavă. De vajnica lui briantină. De visul cu gâlme şi zmei. Şi ce dacă Gilda… X şi ce dacă Gilda… Y?! Băi-Doamne-băi! Păi lu Vaşili nici că-i pasă. Ce treabă ar avea el cu imperfecţiunile Gildei? Că el, Doamne, fereşte, n-a fost vreodată vreun posesiv! Gilda nu era a lui! Nu se făcea EL! Nici prin vreo reducere! Dumnezeu să-l trăsnească! Dacă avea vreun dor?! Vreo singurătate?! O dată prin cap nu-i trecuse A LUI să şi-o facă! La vreo Primărie s-o ducă. S-o ia de nevastă. De ce va fi fost! Nu voia! Nu putea! Prea peste fire lui îi venea! Era imposibil şi pace! Nu-i vorbă, nici pe el să-l posede vreuna cu sila nu-i convenea! Viva la libertad! Viva-viva-viva AŞEA! Şi, la-o-adică, artist cum era, descurcăreţ sadea, gentil chrétien musulman hindou judaïque, îi punea Gildei ţâţe de Jana, aia de putea la juma din sterpele eve ale lumii să dea. Şi-uitătura rotundă a lu Vanda-i punea. Curat rectilinie. Apucăturile SevereiDoamna care numa şi numa de la Venus se îmbrăca. Obiceiul Luluţei de-a cere lăptic. Literarele limbi standard ale docentei din Podoleşti. Et cetera.