Condiţional (im)perfect

Ea şi-ar fi redus drastic programul. La 3. Ba nu! La maximum 2 zile pe săptămână. Ar fi suportat sancţiuni, puneri la colţ, tăieri de leafă. Oprobrii publice. S-ar fi făcut mulier domestica în inacţiune. S-ar fi sculat cu noaptea în cap, chiar dacă noaptea ei n-ar fi fost decât o insomnie prelungă. Şi-ar fi stors vlaga, şi-ar fi pocnit 2 3 4 5 7 9 palme. Şuturi. Zănatice anateme. Ar fi făcut pe dracu-n 4. Să fie proaspătă, vie, adevărată. Să-l întâmpine pe el. Cum se cuvine. Cu trâmbiţe şi surle să-l întâmpine. Cu maximă disponibilitate. Târâindu-şi zdrenţele din inimă. Şi-ar fi oprit un suflu sistolic. S-ar fi operat de amnezie. De mult prea multele aduceri-aminte. În gând s-ar fi făcut proastă. Neruşinată. Zăludă. S-ar fi grăbit să-şi înceapă ziua. Să treacă repede, repede de tot prin ea. Să şteargă cu buretele. Îţî-îţî-îţîîîî! Să reajungă la momentul acela în care, la modul cel mai concret, el avea s-o privească din nou. De sus în jos. Ca pe jivină de companie. Ca pe decor superfluu. Ca pe o scamă. În retragere continuă. Sfioasă, s-ar fi ruşinat de condiţia ei… Ar fi zbughit-o pe uşă. Fuga fuga fuga! Pe drumul fantomatic – când ceilalţi vor fi ascultat, într-o indolenţă maximă, zgomote cu viermişori verzi ridicate la rangul de artă zis-democrată – ea s-ar fi supus, de bunăvoie, nesilită de nimeni, unui aspru proces de corecţie. Avea să suporte cu stoicism! Când, tulburat hormonal, el avea s-o înghesuie într-un colţ. Să-şi satisfacă pornirile grobiene. Fără minima dâră de afectivitate. Când, orgasmic, avea s-o strige. Pe Margareta Sidonia Lăcrămioara Pirueta… Când, în cele din urmă, o va fi trimis cu-n arătător. Pe o insulă. Ea trebuie să fi ştiut că inevitabil avea să vină şi ziua aceea. Când el îi va intra în casă. Cu Una. Sulemenită. Cocoţată pe picioroange. Exact în capul ei. Hrănindu-se cu tupeu. Pentru că, da-da, el o iubeşte. Face din ea o raţiune. Smintită. Subit, sfioasa şi-ar fi ieşit din drepturi. S-ar fi pomenit legându-şi şorţul de burtă. Necondiţionat, oferindu-şi serviciile într-ale gospodăriei. Într-ale vieţii. Şi câine s-ar fi făcut. Dintr-o gudurare, ar fi implorat. Un coltuc de pâine. Niscaiva oase. Dramul mărunt de atenţie. Penibil, s-ar fi îngrăşat. Văzând cu ochii. Pipăind sardonic cu buricele degetelor ca nişte copite. Disperarea ar fi urcat-o de n ori pe cântarul perfid aflat în holul cu întuneric. Şi-ar fi plesnit gura păcătosului care tot adevăr s-ar fi încăpăţânat să rostească. S-ar fi simţit vinovată. 2 minute şi jumătate. Pentru grămada de ţoale intrate din senin diluat la apă. Şi-ar fi dat bruma de bani la outletul din spate. Ar fi cerşit. Anodină. Bolnavă. Murdară. Rochii turceşti. Permeabile. Fuste bufante. Buzunare clăpăuge, nesfârşindu-se vreodată. Brăţări cu ştrasuri şi rugină. Pantofi cu vârf ascuţit-rotund-pătrăţos. Un şirag-două de frunze de lămâi sălbăticindu-se. Vreo 4-5 roşcove. Rădăcini mâncate de cârtiţe. Ar fi renunţat repede. Ahh, prea multe ispite! S-ar fi trezit într-un morman de gogoşi sarmale clătite. Masochistă desfrânată, asta ar fi fost unica ei formă de sexualitate! Şi-ar fi spânzurat vocaţia de femeie. Pe sârma din dosul curţii. În rând cu chiloţii tetra şi găinaţul de vrăbii. Ochii ei îngroşaţi ar fi întâlnit privirea de husky. El ar fi apăsat. Ca pe trăgaci. S-ar fi trezit. Prizonier. Al propriilor scenarii muribunde.