Poezie
nu tu erai!
1 min lectură·
Mediu
nu ai coborât la poalele dealului
(păsările se pitulau printre ierburi lipsă)
nu ai făcut semnul
nu te-am auzit
ceaiul se răcea în tăcere
se umpleau păduri de specii suspecte:
nu mă așteptai.
palizi mi se preumblau ochii
printre pașii neșovăielnici ai trecătorilor
mirosind a cartofi prăjiți și a miere
nici măcar în imaginație
altfel n-ai apărut!
nu m-ai invitat la o mare
nepăsătoare nebună... vie
să ținem între cuvinte
în zidul lor
spaimele pescărușilor
destinul comun zdruncinat în cădere
locul păstrează virgin timpul
o virginitate din alea cu fața schimonosită
spațiul ăsta nealmeu în burta căruia alunec alunec
îmi zdrelesc pentru a câta oară? genunchii... chipul
dar nu... nu sunt în copilărie și lumea asta
care mă privește straniu... mă execută
de sub tălpi
se ridică iernile
asemenea unor străbuni pervertiți
nu se sfiesc să-și înghețe nepoții
acești 2 străini desăvârșiți!
(când am dat la o parte perdeaua
ochii mei încă zburătăceau
căutând acel obiect
pierdut.)
011.469
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “nu tu erai!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14160873/nu-tu-eraiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când “destinul” propriu ni se “zdruncină” şi în proximitatea lui se insinuează funest şi sinistru “căderea”, să îl înlocuim cu destinul planetar al umanității prezervat de mintea planetară şi racordat la destinul ființei universului care îi înlătură deficiențele, fisurile, lipsurile şi abaterile.
0