Poezie
nu se găsiseră urme de viață
1 min lectură·
Mediu
dar spectacolul se înființase
în toată grandoarea lui alb-negru
fără să aibă nevoie de vreun spectator
brațele noastre inerte așteptau cu sfințenie comanda
alinierea la șirul nesfârșit al generațiilor
chiar dacă ne aminteam pe alocuri
că frunza fusese odată verde și iubirea înflorea roșu
pe acel tărâm desprins parcă dintr-o imaginație
și nu ne soseau păsările
gesturile punctuale nu se soldau
cu vreo consecință palpabilă în realitate
numai aceste minuscule semne
gloanțe isterice neocolind sufletul
ca pe greșeală impardonabilă ca pe păcat
ne ștergeam amintirea de noi... orice indiciu
care într-o ordine nu a noastră ar fi echivalat
blasfemiei.
021.568
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “nu se găsiseră urme de viață .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14151568/nu-se-gasisera-urme-de-viataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Greșelile impardonabile” se impregnează în memorie ca niște „amintiri” cu efecte de stigmat și când au tente de „blasfemie” profanează amintirile frumoase, eclipsându-le.
0
DT... poți fi vinovat, fie și fără vreo vină... concretă! Ți se inculcă starea și o experimentezi. E posibil să fie înscris ceva aparte în codul genetic (al omenirii). Se mai întâmplă, deci, să te ocolească fericirea! Damnat,nu ai dreptul la ea!
0