Poezie
ignat (2)
1 min lectură·
Mediu
ninsoarea cădea
peste hălcile încinse de carne
ne sclipeau ochii
ne tremurau mâinile:
sângele era gustos
era altfel!
carne proaspătă cu zăpadă!
carne proaspătă!
argintiu înnobilat!
subit în bucata de timp îngustându-se
m-am pomenit în mijlocul iernii
această femeie lăsată singură
asemenea soldatului vajnic la vatră
ningea-ningea! chipul bunicului răsărit în ogradă
forţa inocent pragul memoriei afective
această păgânătate definindu-ne în trăsăturile distinctive!
muşcam muşcam muşcam
să fim siguri că ne conservăm adn-ul
într-o zi de ignat multiplicându-se
nu știam exact cine era sacrificatul
cine sacrificatorul
foamea noastră o lua
înaintea foametei pescăruşilor
înaintea vremii a patimii de nestăvilit
a morţii
niște mâncăcioşi mânjiţi făcând orice
pentru a supravieţui
001.368
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “ignat (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14148385/ignat-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.