Poezie
şi totuşi fuseserăm atât de aproape!
2 min lectură·
Mediu
nu ştiau cei de afară (câţi mai rămăseseră…)
timpul începuse să existe altfel
o reconfigurare a priorităţilor faţă de care
orice mişcare de-a lor nu putea fi decât cel mult ridicolă
zgomotul asurzitor alternase o vreme cu liniştea mormântală
agonia aceea imposibil de imaginat
dacă nu ar fi fost reală
pe coridoare lunecoase abrupte ne zbăteam
mici viermişori dotaţi cu corzi vocale şi frică
detalii de care oricând cosmosul s-ar fi descotorosit
aerul se rarefia
stelele presărau întinderi cu gheaţă
mâna mea către siluete pierzându-se
în vecinătatea precară a unui gând o mamă
şi-a adoarmit copiii cu o poveste
ca-ntr-o seară oarecare…
de departe…
viaţa părea călătoria firească
în frac muzicieni argintaţi nu s-au oprit
până la proba contrarie
pe o scară înaltă de la zero la minus un preot
promitea locuri cu verdeaţă
când spaima a atins apogeul ne-am desprins
încleştarea trupurilor şi a minţii
am strigat: acum săriiiiiiiiiim!
şi zgomotul de fond al fiarei a luat sfârşit
tributul fusese adjudecat!
aşa de lucizi reintram în normalitate:
tabloul straniu al braţelor suspendate deasupra
deja vorbeau despre noi la trecut
timpul se întindea nesfârşit o gaură uriaşă un ultim gând
ce să faci cu-atâta eternitate când deschizi uşa
şi căpcăunul te-nghite?!
[data viitoare
n-o să mai laşi niciun milimetru
neacoperit!]
021.866
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “şi totuşi fuseserăm atât de aproape!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14146236/si-totusi-fuseseram-atat-de-aproapeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... constituie un Poem în sine!
Mulţumesc din toată inima pentru această revărsare curată de sinceritate, cum arareori îţi mai e dat să vezi în zilele noastre, acum, aşa cum spui, şi mai... delicate!
Suntem Oameni şi atunci, DA, contează Frumuseţea (gesturilor, gândurilor, cuvintelor)! Care cu siguranţă pot constitui un antidot redutabil pentru incertitudine, pentru sentimentul inutilităţii, al urâtului!
Să avem constant putere să trecem peste!
Cu cele mai luminoase gânduri de Prietenie, D.
PS.: De mai multă vreme am intuit şi eu afinităţile ns. ontologico-poetice!M-am bucurat sincer!
Mulţumesc din toată inima pentru această revărsare curată de sinceritate, cum arareori îţi mai e dat să vezi în zilele noastre, acum, aşa cum spui, şi mai... delicate!
Suntem Oameni şi atunci, DA, contează Frumuseţea (gesturilor, gândurilor, cuvintelor)! Care cu siguranţă pot constitui un antidot redutabil pentru incertitudine, pentru sentimentul inutilităţii, al urâtului!
Să avem constant putere să trecem peste!
Cu cele mai luminoase gânduri de Prietenie, D.
PS.: De mai multă vreme am intuit şi eu afinităţile ns. ontologico-poetice!M-am bucurat sincer!
0
Legăturile umane sunt frumusețea, dar și stelele privitoare, omenirea merge de mii de ani, cu precădere, ascendent - stelele, mai ales, sunt supuse neeșecului, poate acesta este un însemn înspre certitudine.
Las însemnul meu pentru pentru poem, dar pe marginea lui, mai ales acum, cert, când situația este mai delicată. Poezia este foarte frumoasă și expresivă, transmite mult. probabil literatura este un transmițător deosebit, rod de mână, de penel;
Poate și eu ar trebui să scriu mai des :):):):)
Încerc,
Măcar aș încerca!