Poezie
uită-mă şi tu!
o Leoaică îmi traversează centrul
1 min lectură·
Mediu
lasă pasărea asta să ţipe
ca o sirenă ca o nevropată
ca o dezmoştenită
fă-te că nu-i vezi
ridurile bunele intenţii
răutatea benignă şi supunerea oarbă
cârdurile de pui care aveau să fie
purtătoarele de cuvânt ale sărutului
învinge-i odată
religia invaziile… absenţele
mergi până într-acolo…
nu sta-n drum
treci pe lângă
mâinile-i lipsă
şi năprăznicia domolită
a vânătorului slab de înger
care şi-a făcut din pradă
iubită
ca un prost
ca un cerşetor
ca un prinţ în lumea aceea
nevăzută în veci
cu ochiul liber
deci, cum spuneam
lasă pasărea asta să ţipe
să-şi târască amintirea nostalgia letala
a viitorului rămas în trecut
calcă striveşte ciocneşte
în numele a ceva doar de tine ştiut
las-o
las-o să ţipe
până ce durerea
o va amorţi
îi va lipi sufletul
de cerurile gurii
vei împlini astfel
setea de cruzime a pământului
destrăbălarea josnicia nimicul
las-o!
înainte
i-am frânt eu gâtul
să nu mai poată privi vreodată
înapoi.
022.700
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “uită-mă şi tu!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14143943/uita-ma-si-tuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDa, aşa cu iubirea, care te înalţă şi te coboară… aşa de mult, măcar uneori, că nu-ţi doreşti decât să o abandonezi, lăsând-o să ţipe ca o dezmoştenită (cândva – îmi amintesc – o soră de-a ei ţipa… uitată în… cretacic!). Şi, totuşi, cred, o anume ofrandă, pentru că renunţarea la acest sentiment (devorator fără prea multe scrupule!) se soldează, implicit, cu îngroparea unei părţi din tine etc.
Altfel, foarte probabil la o eventuală revizie, o să-i schimb titlul care, iniţial, era… ultimul vers al textului (neavând însă altceva mai inspirat, a trebuit să mă… folosesc de acel ultim vers pe post de titlu!).
Gândurile mele luminoase, D.
0
Apreciez!