Poezie
dar eu!
Iubire cu lămâie şi sare
2 min lectură·
Mediu
din delicateţe din comoditate din convenienţă
aş putea să vorbesc despre toate lucrurile
numai de bine
m-aş aşeza pe o scenă minusculă
susceptibilă de a suporta
măriri succesive
fantastică mi-aş ţine echilibrul
(strămoaşele mele din cretacic ar fi cu ochii pe mine. şi nu-i deloc de glumit cu panterele!)
suferinţa ar fi o zeiţă cu buricul gol
pe acel soclu perpetuu mişcător al iluziilor
femela fardată până peste poate să-şi mascheze
monoloagele părţile-lipsă apucăturile
aş dormi cu ea aş sângera aş nefi
galantă i-aş împrumuta trăsăturile
şi destinul
aş da un nume poetic de martir
strigoiului ieşit din copac
sau din mine
l-aş face dumnezeu
înger năpăstuit
salvator cosmic
aş scrie cu el
cea mai frumoasă lume
din dragostea noastră
absurdă terifiantă anodină
aş da la Jurnal povestea ideală
iubirea aia unică, măi, care, da,
chiar există!
[între timp, ţi-aş imortaliza spaima frivolitatea nepăsarea demonii hedonismul moartea, of, de care, măi omule, eşti atât de mândru!]
cât ai clipi aş risipi suspiciunile incredulilor!
aş rupe 12335678910111213 + 4 file dintr-o introducere
aş bandaja zona pierzătoare a magdalenei
care a jurat că se va vinde
până la sfârşitul veacului
aş trece vorbele noastre şerpoase
prin vanilie praf de copt levănţică
aş preamări preacinsti preaslăvi
prinţi cerşetori bandiţi
de la colţ de stradă
din colaps de inimă
aş privi linia aceea unde cerul încă pare că se uneşte cu pământul
ca şi cum!
dar eu!
eu nu sunt nici delicată nici comodă nici altfel.
001.364
0