bolnav de naivă

nu ştiu dacă azi o să plouă

dacă am uitat rufe întinse pe frânghie

o rană deschisă… doar gândul meu

spânzurat către tine

[buburuză înnegrită cu orange testează trupurile noastre ca pe aer; nimeni n-o mai strigă pe nume!]

o iau de la capăt

şcolar conştiincios

încercând să descopăr locul acela

unde s-a strecurat greşeala

păcatul în miniatură al strămoşilor vajnici

paginile se acoperă de straniu

*

oameni goi intră în septembrie

ca de insectă îşi scutură văzul

îşi murdăresc mersul în moartea căzută

dintr-un vârf de copac sau de înger

se încuie între teancuri de haos

sufletul!

locul acela unde se petrec risipiri iremediabile

terenul minat…

o bombă nedezamorsabilă la fiece secundă

*

atâta vreme cât nicio stare nu poate fi aprofundată

iubirea va rămâne ca de obicei la stadiul de proiect

teoriile majore ale umanităţii vor converge spre altceva

punând în încurcătură… în transă Divinităţile

*

docili simulăm încăpăţânarea

purtăm pământ… obstinându-ne-n roşu

duminica încearcă o minimă variaţiune sinestezică

făcând abstracţie de principiul discontinuităţii

ne dezbrăcăm

aruncăm cât colo aripile

convinşi fiind că am eliminat

toţi prădătorii

idioţi aşteptăm

vindecarea de nimic

*

azi mă rog

cu imaginaţia femeii preistorice

instinctuală, bolnav de naivă şi rea

în apucăturile mele

poetice

*

a fost o vreme

când eram irezistibilă

şi pe timp de invazie