Poezie

Intempestiv

Da, chiar se poate muri de-adevăratelea

2 min lectură·30 octombrie 2016

Mediu

În orașul incandescent venea toamna

Nu anunțaseră nimic la radio nici în ziar

Nimeni nu avusese vreo intuiție sau poate că

Nimeni nu găsise răgazul să aprofundeze timpul interior

Nimeni nu se gândise că poți fi la un moment dat și altfel

Poate de vină erau luminile isteria vulcanului mistuind luciditatea

Hectarele de tinerețe împingând înțelepciunea în unghere

I-a prins într-o dimineață de sâmbătă

El alerga desculț boem și nevrotic își căuta șosetele bleumarin sau nu...

Ochelarii de soare jobenul și mapa...

Agenda supraîncărcată motivantă la maximum

Stânga-dreapta... dreapta... înainte... stânga-înapoi... dreapta-stânga...

Ea își pregătea următoarea reprezentație cu recuzita de rigoare și inima la discreție:

Mofturi suspine leșinuri iubiri năprasnice à la minute

Nu putea renunța la Dior nici la ziua prelungindu-se-n noapte nici la... nici la...

Nu știau a fi fără patima jocului de-a eternitatea

Se pierdeau în fumul cabaretului

Deveneau umbre umbre ale unor umbre

Moulin-Rouge-ul le invada dormitorul

Tahicardia pariurile cearcănele trădarea adrenalina nesomnul

Aruncau foc

Înnegreau ceruri

Păpușarii obosiseră funiile se erodau

Regizorul dădea semne de anxietate...

Au înțeles în cele din urmă: chiar venea venea venea!

Panicați s-au grăbit să aprindă felinare

Au jonglat cu artificii petarde incendii

Au făcut-o cu degete stângace și imaginații șubrede

S-au poticnit într-o beznă goală

Ea îi simțea respirația înjumătățită

Trupul alunecând în țărână

El îi pipăia ridurile canalele adânci devastând feminitatea

Au înțeles că e bun și neîntunericul unui opaiț

Că da chiar se poate muri de-adevăratelea

Au plecat cuminți strângându-se de mână

001.322

Daniela Luminita Teleoaca. “Intempestiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14098261/intempestiv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.