semiact în 2

Ne ''doare de fapt'' inflexibilitatea psihicului care a ruginit de la ploaia recurentă a tristeții, ''curiozitatea'' nesatisfăcută ce decade în mirare confuză, ''durerea difuză'' a ''tragicului'' existențial, ''grotescul'' insinuat în spleen și blazare, ''micimea'' noastră a cărui esență minusculă ''trece prin urechile acului''.
Îmi place poezia ta fiindcă reflexivitatea coexistă în simbioză cu liricul, ești una din poetele mele preferate.

Bine receptat... este, de fapt, "povestea" celor mai multi dintre noi (ca recunoastem sau nu!), o "poveste", in ultima instanta, trista, scrisa cu indarjire de fiecare in parte prin propriile orgolii / vanitati,egoisme si suficiente in incrancenarea de a fi "cel mai tare" (???!!!). Ai dreptate, starea in care, de fapt, ne complacem, este aceea de confuzie (cred ca nu ne asumam fair-play-ul!?), de aici si interogatiile retorice de tot felul. Cat priveste reflexivitatea, recunosc, mi-as dori ca ea sa fie mai bine... "acoperita" de liric. Pentru asta ar trebui sa scriu cel putin cate o poezie pe zi, dar...

Sincere multumiri!