fă-te că nu ai murit (încă)

Superbe versuri!
Le-am recitit de nenumarate pana cand mi s-a lipit de suflet: "mi-am însușit cuvintele ca pe o cuminecătură
fără să pierd nimic
nici măcar ecoul"

Elena-Iasmina,

Ma bucur sincer pentru starea impartasita!
Multumiri pentru cuvintele asternute!
Cu pritenie, D.

Ana Urma,

Onorata si in egala masura bucuroasa foarte pentru aplecarea asupra textului de mai sus! "De vina" a fost imaginea obsedanta a unui... inger care (nu stiu de ce!?) mie imi evoca insistent (pe) propriul copil (!!!). Inclin sa cred ca asta-i felul meu de a fiinta... putin negativist, cumva "de forma", (doar) un fel de pretext pentru... Afirmatie! In realitate, sant o optimista incurabila, deci nu sant (ne)sanse sa...

Multumiri!!

Sincere multumiri si pentru Recomandare!

Este bun acest text, are un ton percutant si o doza de sumbru apocaliptic. Pronumele demonstrative de la inceput pot fi usor inlaturate (acelea, astea). Tinerea degetelor nu poate fi mecanica atata timp cat exista o ultima dara de memorie afectiva. Mai degraba este un gest al disperarii. In plus, stim bine ca memoria afectiva involunatara implica declansarea unor amintiri prin intermediul simturilor, iar in imaginea din poem apare o conditionare inversa care nu are legatura cu simturile. Totusi, expresia poate fi folosita ca un paradox, iar daca asta a fost intentia, felicitarile mele. Sfarsitul este cel mai asezat, cel mai concentrat. Poemul nu este negativist, atata timp cat cheia destinului apare la final. Titlul, de altfel, sugereaza o transfigurare, iar versul "eu o să simulez trezirea în realitate o să fiu dincolo", crearea unui univers alternativ, un univers ca si poemul de fata. Bravo, te mai citesc.

Multumesc frumos, Ionut Caragea!

M-a bucurat mult ca ai incercat si ai si reusit sa intelegi asa de profund textul de mai sus! Tonul apocaliptic ma caracterizeaza inclusiv in viata cea de toate zilele (dar, aproape instantaneu, apare soarele, se reinstaureaza o noua geneza... personala, si nu numai!). Cat despre paradox (eu si prietena mea omonima glumim si ii spunem paradOPS, asta pt a nu fi intimidate mai mult decat se... cuvine de greutatea conceptuala a "domnului" paradox), el este una dintre "matcile" mele. De fapt, in paradox fiintam, cel putin la prima vedere..., in realitate toate se leaga, au un rost, mai ales cand valorizezi totul prin optica unui mai putin... necredincios. Da, si asa este, titlul "spune totul" despre atitudinea enuntiatoarei!! O sa revin asupra textului la momentul potrivit si vad "ce fac" (inclusiv) cu pronumele respective!

Inca o data, sincere multumiri!

textul este foarte bun si curge perfect, dupa mine, pana la "mi-am insusit cuvintele ca pe o cuminecatura". Versul asta, mi se pare, e prea patetic, e un ton prea sus, si pune in pericol sonoritatea de ansamblu a poemului. As scoate si "poate" din ultimul vers, as pune o virgula poate, in loc Cred ca sintem din cand in cand datori sa ne tinem in frau.
Cam asta ar fi.

Paul Gabriel Sandu, multumesc pt lectura si sugestii... Pe poate... as putea, intr-adevar, sa il scot..., cat priveste insa "patetismul", eu nu am fost decat foarte... sincera (chiar am un cult al cuvantului, de aici o anumita valorizare a lui in aria sacralitatii si asimilarea cu euharistia); e posibil sa rezulte ca dispun de o sinceritate putin patetica... (ghinionul meu de temperament latino-balcanic). Dar sant de acord ca exista (suficient de multe) situatii in care "patetismul" lezeaza "ansamblul"..., in sensul ca "strica" acel firesc al exprimarii... Meditez la cele scrise de tine si, la momentul potrivit,...

Multumiri pentru timpul si atentia acordate!