navetă

inceputul pare interesant, dar apoi...eu i-as fi pus sa faca naveta de la dolhasca la mizil, de exemplu!

cam mare deplasare semanticã.
Sonia pare să devină un eu liric sau o poveste în general.
loco e doar o scãdere de la regulã, un motiv de reformulare.
Naveta de aici nu produce altceva decât sã aminteascã.

... de fapt, nu am.. terminat... textul, dar l-am postat!! Ideea poate fi exploatata superior (din pacate, a trebuit sa o expediez in doar zece minute)... ma voi intoarce insa la ea... Si.. nota bene: nu fac, ci FACE naveta, adica "fitoasa" sonia de capul ei,, tocmai asta era ideea ca sonia ii scapa lui printre degete...

ps>: intr-o ordine mai.. referentiala, eu.. de la Bucuresti la Giurgiu!!


Ma bucur ca citisi!!

Distantele sunt neutralizabile (hai sa nu zic... anulabile!!)... "contextual" (id est estetic, poetic) (totusi, o sa ma mai gandesc "ce pun" in loc de.......... cer, am ezitat inca de la inceput, dar graba m-a determinat la "concesii"!!)

Sonia ESTE un eu liric, un (anume) prototip feminin!

Dimensiunea toposului este, mai degraba, un pretext pt, cum frumos spui, reformulare.. / adaug eu/ discursiva si, implicit, ontologica!!

"Naveta" o facem (o face... Sonia!) ca sa ne regasim (cum spui tu, sa ne amintim!!) si sa ne pastram Identitatea (feminina!); orice intoarcere la Origini are acest efect miraculos!

Multumesc... mult (fa abstractie de tautologie!)