Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

metanoia

rugăciune

1 min lectură·
Mediu
cât de mult credem, Doamne, -n pământ și-a lui tină,
în averile noastre din plastic și vânt,
în sterpe celulele-acestea, atât de obraznice, așa de concrete,
mormântul din noi,
în păcatul cel mare cu care ades ne fălim: ce trofeu!
contractăm veșnicia precum virușii-n false certificate,
carpe diem ne este geneticul cod, un sânge aparte, religia vie
cât de mult imposibil ne este minunea s-admitem,
a noastră privire spre cer s-o-ndreptăm
mai degrabă hoitului, morții cu toții-nchinămu-ne,
plăcerii perverse, sodomei, gomorei, zădărniciei
în groapa aceasta adâncă și rece de mult casnic îs și eu,
nu-mi pasă când îngerii cad, nici când Fiul Îți plânge,
un străin doar, așa de departe, de-abstract, de deșert, „legenda aceea”...
și nici de-a Sa Cruce
Tu, iartă-mă, Doamne, păcatul mi-e greu
învață-mă grabnic din groapă să ies,
zidi-voi biserici în loc părăsit,
fântâni în pustie,
grădinile-n schit
învață-mă, Doamne, să nu mă mai doară trădarea aproapelui,
nici târziul din el, nici a lui nepăsare
Tu din singurătate fă puntea albastră spre neînserare,
din lacrimă, pâinea rotundă și mare de mângâiere și soare
veșminte și chipuri cu toții-nnoiți!
veniți spre Înviere!
din al capului unghi piatra temelie ne fie
pe veci!
022.527
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
195
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “metanoia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14090111/metanoia

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
''Minunea'' este înfășurată în ''imposibilul'' de a o descoperi, căci ''privirea noastră'' este îndreptată înspre laicul și profanul teluricului, și nu înspre ''cer'', unde s-ar întrezări Dumnezeu, care ne-ar ''ierta'' păcatele ce ne apasă cu forța remușcărilor, și ne-ar învăța să ieșim din ''gropile'' pe care singuri ni le-am săpat cu inconștiență.
Poezia este un psalm, talentul tău răbufnește și în acest poem.
0
Multumesc, Razvan!!

Urmaream azi-noapte slujba Invierii la catolici (desi eu sant ortodoxa... convinsa, insa ce bucurie sa simti Invierea "de mai multe ori"!!!!) si termenul/ conceptul care pusese stapanire pe mine (mai ales in contextul in care in slujba respectiva un loc aparte ocupa catehumenatul/ botezul) era acela de "metanoia",care, da, poate fi inteles in sensul de remuscare/ cainta/ pocainta, dar aici m-am gandit mai mult la ideea de "schimbare a mintii", de "innoire", prin INVIERE. Desigur, aceasta schimbare nu este posibila dincolo de cainta si pocainta!!!

Este o latura a mea pe care inca o simt latenta, simt insa ca in curand o voi valorifica mai putin nepriceput (estetic)!! Sper sa si am timp in acest sens, altfel chiar ar ramane un "gol" ca o... despartire (si nu sant deloc... patetica!!)
0