Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mă iubești pe-ntuneric

1 min lectură·
Mediu
de-abia ancorată în porturi străine,
fantomatică, ziua retrasă-i în bernă.
cu toți în subsoluri din carne și piatră,
cu oase fragile și vinete umbre,
în mucede ape și timpuri stagnate.
un hoț de lumină și-ascunde frenetic tristețea sub glugă,
și-aprinde-o țigară și-n fumul de vată
simțim cum ne pierdem de-a valma în zloată.
nu mă-ntrebi ce mai simt,
ce-a rămas din dosarul femeii frumoase și calde,
nici de mâine voi ști la locul acela cules dintre zodii
cu ochii închiși să ajung...
mă iubești pe-ntuneric crispat și lucid,
cu mâini amputate de înger damnat.
îmi spui într-o doară:
„Nu, Dumnezeu n-a murit,
e aici pe aproape, puțin ocupat!”
și-aș vrea să te cred măcar pe jumate
așa că-ți răspund cu țipătul gol, intrat
în femurul poveștii casate,
-n spărtura din roșul de noapte.
un viscol deșertic ne umblă prin piept,
obraznic și tulbure-n chip de strigoi.
în bezna de urnă vedem cum pe margini
trec câinii în haită și latră-n gunoi
și totuși... și totuși...,
Dumnezeu n-a murit
e-aici pe aproape în sloiul din noi
în vidul din pleoapă,
în lutul greoi
mă iubești pe-ntuneric
nu mai spunem nimic
025.029
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
189
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “mă iubești pe-ntuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14088531/ma-iubesti-pe-ntuneric

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
“Dumnezeu e aici pe aproape, puțin ocupat”, se insinuează “în sloiul din noi, în vidul din pleoapă”, și dacă ne-ar da legi divine, superioare legilor telurice, făcute de oameni pentru a nu experimenta libertatea, acestea ne-ar modela oameni divini.
Răspunzi “cu țipătul gol” intrat într-o “poveste” silențioasă, puțin credibilă, iar țipătul învârtejește “viscolul deșertic umblând prin piept”.
0
... Dumnezeu ne-a dat tot ce putea fi mai bun pt Creatia Lui, liberul-arbitru, suprema dovada a increderii acordate noua. Noi am abuzat insa de "libertatea" noastra, din fiinte cu potential... divin, am cazut in conditia de ingeri damnati/ luciferi, ceea ce nu inseamna ca nu Il cautam in continuare pe Dumnezeu.. O facem, insa nesiguri pe noi, cu mijloace si atitudine esential umane. In iubire esuam (adesea), traim agonia in/ pe intuneric, desi Il simtim pe El "pe-aici, pe aproape". Am intentionat, initial, sa redaU altfel acest continut, dar am fost "purtata" de un ritm... foarte... sententios, care si-a selectat el insusi cuvintele si asocierea lor!!

SINCERE MULTUMIRI!!
0