Poezie

au-delà de moi

2 min lectură·31 ianuarie 2016

Mediu

am așteptat să treacă o oră două... o dimineață

între timp toate își urmau cursul

câinele vecinilor scheuna

desigur sosise poștașul. ca de obicei

ea avea să iasă. desculță și vie. atât de ea.

cu respirația lui imprimată în ceafă. ca o pisică

va chicoti. se va strecura printre trandafiri și incertitudini. cu grație. va adulmeca.

o va simți. el. irezistibil ca întotdeauna. va mima dezinteresul.

povestea lor. doar a lor. necontrafăcută și parfumată.

soldățește, celălalt va deschide încă o poartă,

va strecura veștile în buzunarele amatorilor de noutate.

va pleca fluierând. aproape adolescentin și victorios.

voyeurist, vântul va arunca priviri curioase.

salba de frunze. ecoul. pata din soare ca un scrum

venit dinspre sânge. somație.

eu tot nu mă voi înțelege...

acolo în cerul fântânii se vor tulbura preț de o clipă

destine. imagini nedescifrate. două gângănii incolore și vanitoase.

la amiază voi căuta oglinzi. repere. cunoscuți. poate doar pe tine. și

deși mi-e teamă că nu mă vei recunoaște

nu ezit să te chem:

oare, cum mă vezi prinsă-n jocul ăsta ce cufundă sinele-ntr-o mască?!

pune

în loc de cuvinte bâiguieli.

în loc de pași mersul gol. în lesă.

în loc de resemnare spaima indiscretă ce zgârmă-n rană ca-ntr-un jăratic.

înserarea va căptuși înlăuntruri cu ceață

curând

noaptea își va cere ostaticii

001.282

Daniela Luminita Teleoaca. “au-delà de moi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14087331/au-dela-de-moi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.