Poezie
rătăciri
1 min lectură·
Mediu
nu a mai rămas decât jocul ăsta
fără reguli
sosit intempestiv în care
ne-am înrolat fiecare neavând alternativă
inimile noastre merg pe sub trotuare
gândurile îmbracă tăceri de pelerin
ochii rugăciuni plânse-n întuneric și-n așteptare
(a ce?!)
o carte cu miros de nuci și de vin
dacă o să mă atingi o să înțelegi
frica asta se ia
atunci vei decide poate să stai cât mai departe
sau mult prea mult să vii să vii să vii
pașii mei înoată bezmetic prin ploaie
nu am avut nici măcar răgazul să-mi pun
impermeabilul verde
ochelarii de soare
cele două silabe
lecția de-a fi și-a nu fi
rămân lângă piatră
îi las puțin din sângele meu
timpului ce nu se hotărăște să-nceapă
023.982
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “rătăciri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14083493/rataciriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... adesea nu ne plac... regulile, insa isi au si ele rostul lor ca stavila in fata haosului (sentimental); e vorba, de fapt, de un fairplay elementar, care ne face parteneri egali in experimentarea afectiva (desi aceasta egalitate pare multora utopica, eu cred in ea!!). Piatra este imaginea timpului (... impietrit!!) care "nu se hotaraste sa inceapa" (intr-un anume fel, dorit de subiectul enuntiator); atunci, optam pt... putin sacrificiu (sangele)...
MULTUMIRI!
MULTUMIRI!
0
Fiecare încearcă să-și supună propriul „timp”, pentru a-l modela în formele surogat ale fericirii, la care avem „alternativa” optimismului stenic, cu manifestări de veselie.