fără noi, doar timpul...

uite, timpul știe să treacă orice s-ar întâmpla

dinspre mine dincolo de tine dinspre tine dincolo de mine

prin spărturi reci răsuflarea lui îngheață strigile în stejari uscați

și face garduri să tremure câini să-și spintece vintre mâni să se zbată goale

face ferfeniță apa strânsă în coșuri de fum fețele ne sunt ca ale unor salahori

am ieșit din beznă am intrat în beznă în măruntaiele indecente ale țărânii din noi fără noi

mâine la prima oră chipurile ni se vor oglindi în ochi de buhă tumefiați

vor face pariuri stupide ce nu vor putea fi decât pierdute mai devreme sau mai târziu

ne vom vârî mâinile mai adânc către inimi de laborator și vom încerca

să trecem mai departe furișându-ne prin fantasme ca geambașii

nu vom afla însă decât mai târziu că ne-am întins curse nouă înșine

uite, timpul ăsta cum curge printre ciulini printre pietre printre noi

și ne asmute urechile ne lipim ropotele zilnice de sarcasme duhnitoare anulatoare

nu ne mai pasă și ce dacă nu mai suntem noi și ce dacă am plecat de-acasă...

casa veche cu acoperiș din bârne perfect permeabilă se mută din câmp în noi

uite cum scârțâie podelele pe la subsuori cum iese praful dau să te prind

numai cenușă o clanță putredă cade ne rămâne în umeri ca o secure

uite, timpul ăsta cum vine și trece la galop-galop-galop

ne execută în ritm de ciuleandră ne somează ne arde ne zvârle ne uită

uite timpul ăsta s-a-mbrăcat în cioclu și bea șampanie picior peste picior

nu te uita în ochii lui poate mai avem o ultimă șansă...