Poezie
iubire măsluită
2 min lectură·
Mediu
cerată se așază între noi tăcerea de aur
devenim mai înțelepți (cel puțin așa credem) și tu și eu
mai vârstnici cu încă un anotimp: cel al descoperirii de sine
prin sine și prin celălalt printr-un potențial întreg... ratat
din pripă din nepăsare din egoism din orgoliu deșert din tăgadă
sau poate dintr-un părelnic ieri sosit prea întârziat
ca să-l mai prindă din urmă pe mâine pe poimâine...
nu ne doare sau ne prefacem că nu ne doare
nu ne pasă sau ne simulăm doar nepăsarea
nu regretăm sau regretăm în tăcere și
nu plângem sau o facem fără lacrimi
nu ne apar riduri pe fețe sau poate meșteri le-ascundem
după măști viu colorate-fosforizate fosilizate
nu trăim remușcări dar ne-nchinăm în biserici
și facem mătănii cu lumânări aprinse și mir la icoane
orgoliul principiile înaltele principii dictează ca întotdeauna
primează eul fiecăruia: niciodată noi, totdeauna eu
nu cedăm și ne purtăm cu semeție crucile individuale
pe drumuri cârpite de cezari pământești atât de lumești
îngustați lamentabil în chingile negre-ale propriei condiții
ne compunem encomioane triumfale în extaz și trâmbițăm
azi nici tăcerea nu ne mai e complice
plătim tribut amuțelii de ieri: trăim zgomotos vanitos
sinistru de fals de neadevărat... de alții
timpul timpul timpul ce mai contează că trece
noi suntem oricum eterni prin toate-ale noastre
suverani inaccesibili stăpâni neînduplecați
cu sceptre coroane din fier fotolii pufoase
și-aplauze multe la scenă deschisă
022.904
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 233
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “iubire măsluită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14056336/iubire-masluitaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... nu as zice, totusi, prostie, ci o anumita suficienta responsabila pana la urma de toate cele in plan negativ (limitele noastre imanente in calitate de fiinte muritoare, traitoare nu numai in spirit, ci si (cateodata, mai ales) in trup/materie, instinctual, superficial, aparente, complacere in mediocritate etc. Iar orgoliul, da, devine un viciu capital... Situandu-se intr-un plan foarte... accesibil,"usor", Aura Urziceanu canta intr-adevar chiar despre ... prostie (ma rog, ea zicea: un fel de....): "Nici orgoliul nu stie ca-i un fel de prostie daca nu stii sa strigi...."... Dar, asa cum bine spuneti, sunt si o serie de situatii fericite in care propriul potential iese la lumina, "ajutat" foarte adesea de al... celuilalt.
0
Principiile orgoliului țin cont întotdeauna de eu și niciodată de noi, creează o citadelă inexpugnabilă, în care conduce, tiranic, sinele.