Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

obstinație

1 min lectură·
Mediu
acolo-mi place să cred: e marea! și cei câțiva pescăruși tineri rămași de la facere de parcă și-ar fi propriii fii propria legislație când dau cu sufletul să le ating zborul amintirea aceasta de mine memento-ul iubirii aproapelui acolo-mi place să cred: e vântul! parfumul îngreunat al timpului târându-și nimicnicia să devină eternitate în scorburile dense ale feminității cuiva acolo e chiar starea dintr-o după-amiază de marți oarecare... acolo sunt doar zidurile! abandonul omului luându-se repede cu altceva acest anotimp rătăcit pe o pagină nenumerotată dintr-o carte adâncimea de nimeni vreodată măsurată albul lor ce-mi zgândăre puțina imaginație pripășită în lumea contururilor mult prea exacte când eretică cer validarea constituției altfel acolo mă încăpățânez să cred: e marea! și cei câțiva pescăruși tineri rămași de la facere! îmi ies din ziduri ca să-ți fiu aproape
021211
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
135
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “obstinație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/jurnal/14171702/obstinatie

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
mi-a plăcut
0
@stanica-ilie-viorelSV
eram pe fugă

dacă s-ar putea, fain ar fii, să se înlocuiască acel cuvânt “propriii”, păcat de sensul lui, dar cevfirnă urâtă are; parcă-i un elan în sufragerie.

este un poem plăcut (pescărușii nu-i mai plac de ceva vreme, de când am aflat cât de feroce sunt)

aș renunța la concluzia din final
aceasta îmi pare cea mai potrivită încheiere

“ acolo mă încăpățânez să cred: e marea! și cei câțiva pescăruși tineri rămași de la facere!”

gata cu bâzâiala!

o recunoaștere a visării, a libertății dorite, care este, totuși, doar imaginată, între ziduri, în file de poveste

rămân pe jurnal dorințele însemnate



0