Reflecţii minore (26)

Despre graniţe Să ne complăcem în fantezie (doar) până în punctul acela în care onirismul diurn riscă să provoace serioase prejudicii morale. Orice iubire batjocorită sfârşeşte prin a deveni caricatură grotescă, în fapt imaginea fidelă a semnatarilor ei. Măcar uneori, de la sublim la ridicol este mai puţin de o silabă. Dar solemnitatea şi burlescul n-au făcut mai niciodată casă bună. Neasumarea constantă a eului duce la diluarea continuă a identităţii până la grandioasa disoluţie în anonimat. Minimaliştii sunt în fapt marii dezavuaţi ai sorţii pe care nu s-au încumetat a o lua în serios, ci mai mereu în derâdere. Cu orice preţ vrând să se "salveze", omul intră adesea prin efracţie în arii cu acces prohibit nu printr-o constituţie, ci prin înseşi legile nescrise ale bunului-simţ. Tot ceea ce reuşeşte este o derizorie iluzie a posedării realităţii, când el însuşi este uriaşul destituit.