arhitectură

[să te poți trezi cu ambele mâini ca și cum nu ți le-ai fi pierdut niciodată cu aceeași fântână în suflet să umpli golul cu amprentele proprii semnul frumuseții personale în amalgamul de univesuri depersonaliza(n)te] am o masă 45 de minute mai ales dreapta unindu-mă verde cu sfera ce cade ficțional ca să crească am atâtea litere aceste infinite lumi posibile atâta libertate aleg visul cu nimic mai prejos decât cealaltă realitate în care alb-negru capricios sepia decolorat estompat așez acte în sertar rufe la uscat... desigur nu am cum să dau greș port un Dumnezeu invizibil atât de concret în acoperișul sufletului pe o plajă nedescoperită încă simt cum ceva se desface foarte probabil mă nasc