după Crăciun

la ce bun firimiturile de gând?! la ce bun meae culpae-le astea cu tot ritualul ridicol și fals distrăgându-te de la esențial? și toate gesturile cu încetinitorul ca și cum ți-ar fi o teamă bolnavă să nu greșești să nu greșești te împiedici de tine de nesiguranța ce ia constant forma obstacolelor din sporturile ecvestre la ce bun târșâitul ăsta prin tine? și pe cine o să impresioneze răsuflarea de muribund când zarurile deja au fost aruncate?! la ce bun?! la ce bun?! când avem realitatea acestor cioburi pe care în sfârșit nu ne mai ferim să călcăm le lăsăm să ne intre în sânge să ne modifice mersul adn-urile cv-ul acum știm orice risipă se plătește săgeata nu trece de 2 ori prin același punct