vulnerabil

am dat și pagina-aceasta minutare alunecă timpul nu găsesc ritmul nici culoarea ce venea dinspre pupă dezlegând vămile e ca și cum aș citi un text care nu-mi spune nimic (și atâta îngrămădire de litere!) o viață searbădă obosită de ea însăși mă-ntreb cum de mai are răbdare ziua s-o ia de la capăt?! toate acele operații mentale pe care trebuie să le execuți într-o fracțiune de secundă ca să scapi cu viață (dar ce înseamnă de fapt ‘să scapi cu viață’?) le-am uitat de mult fac o baie de sânge rătăcirilor proprii în lumea-ți pestriță 3 zile de exil în moartea cuvintelor încă 3 învățând alfabete și iată-mă temerară în inima golului dar ce-i de făcut când gândurile încep să se audă?!