Marea, mereu
“…aux yeux cernés de mort descend
à ce monde du miracle”
Lumina deschidea ferestre
-n întunecatul ochi de mare,
prin care îngeri triști
se prăbușeau din cer
Și risipite se
Drumuri în memorie
Trestia sună bătută de lună,
Apa clipește din solzi de pește,
Floarea limpede de nufăr ațipește...
Despletite tristeți din gânduri care nu și-au aflat niciodată
Memento
13.03.86
19.11.07
Cândva,într-o bună dimineață,
Cuvintele vor deveni dintr-o dată solemne
Și vor fugi dincolo de față,
Lăsând în urmă un alt fel de semne...
Impresii dintr-o expoziție:
La Fidelité des images. René Magritte et la photographie,
București aprilie – iulie 2009,
Muzeul Național de Artă al României
Imaginile
MAGIE
Mâna ta ivea din umărul meu
un nesperat curcubeu,
tremurat, ca-ntr-o limbă străină -
lacrimă cu glas de lumină.
Și vorba mi se frânse-n mii de șoapte...
Întunecimi molatece de
Autobuzul probabil albastru
Puzderie de lume urca
În autobuzul albastru
Ruginit și fără roți:
Deștepți și netoți, cinstiți și hoți
Se-nghesuiau să-ncapă
EXPEDIÞIA
Părea un țărm neexplorat,
cu arbori supli, iubiți de liane,
cu zei pitici cu capul țuguiat,
închiși de bunăvoie în borcane,
cu drumuri care înviau sub pași
și te purtau la
