Eram nisip
Așteptând de secole ploaia
Cactuși zgârcițit
Mă copleșiseră
Dunele tremurau ades
Și puteam auzi
Mări urlând în adâncul pământului
Când mă trezeam
O pasăre de noapte
Zgâria și
Se zbat sunete
Rătăcite în cristale
Și ne scutură
Toți copacii
de gânduri,
Se zbat sunete
Amorțite în stâncă...
Și undeva
Un zumzet albastru
Ne plânge
Împietrirea
Se zbat plânsete
Închise
Va ninge
Mi-am spus
Va ninge
Presentimentul ninsorii
Mă copleșise
Degetele pipăiau deja goliciunea gheții
Insule sticloase
Migrau deja
Printre ramuri
Va ninge
Îmi strigau rădăcinile
Porii
Degetul liniștii îmi cânta-moale și alb
Într-un ritm de a fi-a nu fi
Pe struna cerului-mare,cărunt
Mângâierea cădea abrupt,mai adânc
În jur se părea că totul dispare
Un abur întâi și apoi
Un
Pun ciobul de gheață la ureche
Și aud fire de aur zvâcnind
Pun ciobul pe buze
Și mă mușcă șerpi de argint
Apropii ciobul de tâmple
Și-l simt pulsând timid,abia auzit
Alert apoi
Pulsul meu s-a
Mai caut incă
Drumul
Ucis in clipa scurtă
O literă sau două
M-așteaptă
La intrare
și cel ce vinde iertăciuni
Nu dă pomană
mai fac un pas
Dar apa roșie
De soare
se face
DB