Poezie
Dincolo
1 min lectură·
Mediu
Degetul liniștii îmi cânta-moale și alb
Într-un ritm de a fi-a nu fi
Pe struna cerului-mare,cărunt
Mângâierea cădea abrupt,mai adânc
În jur se părea că totul dispare
Un abur întâi și apoi
Un nimic absorbea doar un gând
Și apoi două,trei
Și încet te-neca în aripa sa
Degetul liniștii dispăruse demult
Doar un vuiet părea,undeva-că tresare
Întâi încet,apoi cumva-ca o chemare
Ce strigăt!
Și oare cine strigă oare?!
Nimic.
O caracatiță de soare,apoi
Un sunet repetat
și o-ntrebare,apoi
Nimicul
Sună slab,apoi
Din ce in ce mai tare
Și la sfarșit,se pare
O liniște a liniștii
Devine cu adevarat
Adormitoare.
001.800
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Burdia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Burdia. “Dincolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-burdia/poezie/1737602/dincoloComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.