Seceta
Eram nisip Așteptând de secole ploaia Cactuși zgârcițit Mă copleșiseră Dunele tremurau ades Și puteam auzi Mări urlând în adâncul pământului Când mă trezeam O pasăre de noapte Zgâria și
Fara titlu
Se zbat sunete Rătăcite în cristale Și ne scutură Toți copacii de gânduri, Se zbat sunete Amorțite în stâncă... Și undeva Un zumzet albastru Ne plânge Împietrirea Se zbat plânsete Închise
Presentimentul Ninsorii
Va ninge Mi-am spus Va ninge Presentimentul ninsorii Mă copleșise Degetele pipăiau deja goliciunea gheții Insule sticloase Migrau deja Printre ramuri Va ninge Îmi strigau rădăcinile Porii
Dincolo
Degetul liniștii îmi cânta-moale și alb Într-un ritm de a fi-a nu fi Pe struna cerului-mare,cărunt Mângâierea cădea abrupt,mai adânc În jur se părea că totul dispare Un abur întâi și apoi Un
Ciobul de gheață
Pun ciobul de gheață la ureche Și aud fire de aur zvâcnind Pun ciobul pe buze Și mă mușcă șerpi de argint Apropii ciobul de tâmple Și-l simt pulsând timid,abia auzit Alert apoi Pulsul meu s-a
Fara titlu
Mai caut incă Drumul Ucis in clipa scurtă O literă sau două M-așteaptă La intrare și cel ce vinde iertăciuni Nu dă pomană mai fac un pas Dar apa roșie De soare se face
