Azi noapte s-a nascut
Intr-o regiune din mine
Un gand.
E ora noua treisdoi
Gandul vrea sa iasa.
Toc,toc.
.
Toc,toc
N-am timp
Vino mai tarziu.
Toc,toc
Hai ca ma enervezi.
Du-te
Pe aripile lui s-a construit un bloc
Si s-a numit aripa noua si aripa veche
A unui imens spital de nebuni
Cind a incercat sa zboare
S-a zdrobit de un aeroplan
Si, din bloc ,s-a transformat
Simbata cu duminica,
Doua ca si noi.
Se relaxeaza pe balansoare de balcon
Printre prosoape ude si poate chiar murdare.
Pentru ca masca de luni nu se ia cind vine marti,
Iar cea de miercuri
Auzi draga,
vezi si tu de ce-au stins astia lumina
nu de alta dar ni se ard cirnatii draga.
Nu-i vad
Ii aud da’ nu-i vad.
Auzi tu,
fugi pana la colt si ia si tu o bere
pina atunci or aprinde
Ei nu plang;
n-au
nodul din gat .
Hamburger cu branza
casa la curte
Si masina de taiat iarba in forma de N
De la “numarul 1”.
Hamburger simplu?
Saracie.
Dar ai toate sansele sa te
Exista niste ochi
Deschisi pe dinauntrul mintilor.
Ii simt,
le adulmec
asteptarea.
Cuminti
Ca niste plute,
pe o mare de ceata…
Neputincioase,
muribunde…
Fetite cu
Am auzit sirenele,
lumini.
Mi-au incarcat toate visele
Intr-o mica ambulanta de provincie
Si-au plecat.
Grabiti.
Poate c-or vrea sa mi le salveze.
Oxigen,oxigen,oxigen
Miscati-va pina
Literele astea
Care-mi acopera figura
Pic-pic.
Ca-ntr-o mocaneasca fara speranta…
Imi intorc fata spre mine
Sa le vad asezate acolo
Fara rost si
fara nici o logica.
Le sarut si le ling
LUNI
M-am trezit,
odata cu ei
Si le-am dat “bunaziua”.
Nu mi-au raspuns.
Buna ziua zi,
…nimic
buna ziua noapte,
…buna ziua flacara
si buna ziua cafea.
Singura care mi-a
Sper ca se vede,
Pentru ca n-am nici un chef sa ma explic.
Detin
O singura molecula vie.
Pentru ea car
In spinarea mea de piatra
Versuri .
Cataplasme
Recomandate de insusi doctorul
Eu eram Ovidiu,
Imi crescusera crengi in coroana
Si pe fiecare frunza se scria ceva.
Ovidiu varsa lacrimi de cerneala
Si eu scriam pe frunze.
Tot eu.
Draga Ovidiu,
Observ ca-mi cresc
Familia mea compusa din patru
Spinari lipite spate-n spate
Cu fatadele spre orizonturi diferite..
Patru cai pusi la acelasi jug
Siamezi de virste diverse
Cu o singura coada
Din care
Mai mult, mai jos,
nu mai pot .
Am paralizat pe figura cea mai trista
Asa incit unii au impresia ca rid
Dar nu ma deranjeaza
Ei pot crede ce vor
Pentru ca eu am toate liniile trase
Am scazut
Mi-ai spus,
“Iubeste-ma mai mult!”
Si eu am ris.
Mi-am adus aminte ;
asta ar fi cam ultima aschie
din marea ta actiune
de-a schimba lumea.
Mi-a fost mila…
Si-am tacut.
Ce rost avea
Nu -mi permit
Anumite luxuri precum:
Nou,
Fuga …
Nu cred decit in singuratate
Si-n “tacerea e de aur”.
As vrea sa pot ride de mine
Dar nu-l gasasc pe “ha”.
N-am decit juma’ de viata
Dar ma gindesc
Si inca de mult ma gindesc
n-as vrea sa plec fara sa las
spuma mea de deasupra
cuiva care sa n-aiba ce face cu ea
copiilor mei sa faca baloane pe
Am luat o fotografie de-a mea
Care nu mai e demult
conforma cu originalul.
I-am aruncat in obraz o insulta-doua
Am facut-o bucatele marunte
Am pus-o intr-o farfurie de la serviciul bun
Si-am
Sint doar un muc
In nasul lui Dumnezeu.
Ma nasc dintr-o raceala intimplatoare
Si traiesc pina ma sufla fara mila
In batista lui universala.
Voi locui in acest mormint scirbos
Pina cind
DB