încă un om murind
pe-o margine de groapă
cu maluri reci ce nu-l surprind
că unii cad când alții sapă..
moare în lumea lui
din jumătăți de bine,
gândind că nu oricui
îi pasă de oricine
N-am știut niciodată
căt timp face un om
de la maternitate la morgă...
și nici n-am surprins, vreodată, viața
dintre un \"La mulți ani!\", la pian
și-un \"Requem\", la orgă
Am
eu mă alung
iar tu, mă stai
căci nu mă am
ca să mă ai ...
tu - nu aș fi
de ai fi - eu
iar al meu nu
nu-i da-ul tău ...
nu iubesc tu
de tu, mă da !
a n-avea eu
tu-i a n-avea ...
eu..
nu am un nume
ca să îți aduci aminte,
lumea mea e doar cuvinte...
am..
o stradă cu un scaun
și o singură fereastră,
ce nu dă spre lume-această...
și am...
renunțat o coastă
să
sărmanul om,
și-a mestecat propria limbă;
așa a reușit sa nu blesteme nimic ...
cineva
a sculptat în carnea lui vie
cele zece porunci ...
...orbi și goi suntem
toți,
până la ultimul
tu mori prea repede
iar eu trăiesc încet
vieți după vieți
în doar o viată ...
cine și ce a inventat iubirea ?
era mai frumos și mai sigur
când oamenii se urau ...
Cupidon arunca
ce știi tu
și nu știu alții
e ca s-au înfierbântat asfalții
sub piciorul tău, Ioană ...
în vecini ești o icoană
umerii tăi vii,
cum focul,
ard bărbatul și norocul
ce de sânuri te
mă vei găsi undeva la capătul lumii
sub o piatra pe care vântul va scrie
psalmi de-adio
...ceruri violete or să-mi acopere trupul
în care am
ratat nemurirea ...
să nu mă plângă nimeni,
nici
DD