Poezie
Steagul tricolor
1 min lectură·
Mediu
Se’aude’n zori cornul sunând
Părinții’n poartă stau plângând
Noi cu privirea înainte
Și’un ochi lăcrimând
Plecăm cântând imnul în cor
Lumină’n ochii tuturor
Și’n piepturi toți purtam cu fală
Steagul tricolor
Fiii poporului român
Luptăm cu armii de păgâni
Să apărăm ce e al nostru
Lăsat din bătrâni
Strângem din dinți prin vânt și ploi
Dorind să dăm timpul ’napoi
Privind cum zace-ntins pe iarbă
Unul dintre noi
O liniște ca de mormânt
Toți camarazii’n juru’i stând
Și’n suflete o întrebare
“Doamne, până când?”
De’atâta timp luptăm de zor
Nu’ngenunchiem în fața lor
Cât timp mai flutură pe câmpuri
Steagul tricolor
Plecăm soldați, venim eroi
Dar când ne’ntoarcem înapoi
Găsim o lume mult mai sumbră
Decât în război
Casa în care am crescut
O amintire de demult
Și chipul palid din oglindă
Un necunoscut
Asta mi’e soarta de soldat
Întors de unde am plecat
Nu găsesc liniște și pace
Cum era odat’
Văd pete roșii pe covor
De la o rană de pistol
Din locul unde sta odată
Steagul tricolor
037120
0
LM