Daniel Mertoiu

...că vă revăd după ceva ani. Dați-mi voie să vă salut. Prin \'93, am avut onoarea să vă cunosc cu ocazia colaborării - să-i zic așa - la reânființarea revistei liceului \"1Mai\". Atunci, d-nul prof Jan Ștefan m-a îndrumat la dumneavoastră, pentru un ajutor profesionist.Din păcate, eu personal, nu am mai putut continua proiectul din diverse motive... Dar oricum,puținele momente în care am avut ocazia de a sta de vorbă, au fost deosebite pentru mine și mi-au făcut plăcere.Cu speranța că nu v-am deranjat cu intervenția mea, inchei prin a vă ura multă sănătate și putere de muncă.
Cu respect...D.D.M.

Poemul a fos extras din volumul II - \" Din lirica de dragoste a lumii\"
Biblioteca pentru toți - Editura Minerva - București 1987

trist albastrul tău, dar îmi place cum ai expus această tristețe. dă-mi voie să îți povestesc (dacă nu te superi), despre tristețea mea...albastră

Flori albastre
cresc în parcul albastru,
străbătut de strâmbe alei albastre,
și trist mă plimb
pe sub copaci albaștri
iar gându-mi fuge
la ochii ei albaștri.

De când a plecat,
nici lacul nu-i albastru,
nici cerul
și nici cerneala din stilou
nu mai este albastră

Sunt impresionat de povestea ta si imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta. Imi pare rau pentru toti cei care au trait o astfel de copilarie, pentru cei care au pierdut pe cineva drag.In fiecare seara ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce am. Cea mai mare bogatie - d.p.d.v personal - FAMILIA. Si apropo de tema ta... mie mi-e dor de ai mei, decum am iesit pe poarta.

Multumesc pt parere

Oare cati dintre noi nu fugim de faptele noastre de care poate nu suntem mandri?

Dar am sa-ncerc sa respect regula

Imi place mult ce ai scris. E ca un crampei dintr-o legenda a familiei. Am citit-o de cateva ori si la fel ca Emanuel, a fost ca si cum as fi vazut filmul.

Kamelot