Poezie
Trecut
1 min lectură·
Mediu
Trecut
Aud ecou de pași
Pe pardoseli din sticlă,
Sunt umbre vechi, m-aleargă
De ele-mi este frică.
Aud ecou de pași
Pe pardoseli din piatră,
Sun urmărit de umbre
Trecutul nu mă iartă.
Oricât aș încerca
Să fug de-aceste umbre,
Mă vor urma oricând,
Mă vor urma oriunde.
042.469
0
și sticla, și piatra...
dar întreb... de ce atâta fugă de trecut? de ce așa de înspăimântător poate fi încât ajunge cântată frica-n poezie?...
poate un sfârșit salvator, ceva izbăvitor se cere după o astfel de teamă de trecut... cine mai știe?!... cine?!...
numai bine;)