Poezie
Cîntec în prag de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Ninge astă seară, ninge fantomatic
Unduiri de stele, poli de univers
Cade-n crucea lumii, răcnetul sălbatic
A plînsorii triste într-un pașnic mers.
Cum se vor întoarce-n mersul lor cocorii
Într-o toamnă arsă de un vînt stingher
Răsări-vor stele și veni-vor norii
Peste-ntîie falduri arse de mister.
Șoapte dinspre toamna ospătării noastre
Plînsuri de furnică urcă în pămînt
Tîrgul se va vinde stelelor albastre
Și apoi va pune clopote în vînt.
Viforul conspiră trenuri înspre gară
Buzele de gheață apele sărut
Vin furtuni la țărmuri întrebînd de vară
Numai astă noapte e necunoscut.
Ninge ochi de taină însetați de sînge,
Însetați de abur, înveliți de cer,
Toamna iar se roagă, iernilor se plînge
Cea dintîi zăpadă cade cînd o cer.
001.287
0