Poezie

Confesiune

1 min lectură·1 ianuarie 2007

Mediu

Și peste toate cîte-s pe pămînt

Primiți-mă! Am fost așa cum sînt.

Am nopți de bucurii și insomnie

Și duc cu mine-a lumii nebunie.

Dar totuși bucurie port cu mine

În inima strivită de ruine

Și port în partea stîngă și în sînge

Durerea care nici nu poate plînge.

Durerea lumii încă mă apasă

Gonindu-mă și noaptea de acasă

Ca-n rană inima să îmi vibreze,

Cu visurile veșniciei treze,

Eu am pe nimicia faptei mele

Un zbor de stele către alte stele.

Iar viforul ce urlă și mă stinge,

Încearcă a mă pierde și convinge.

Iar peste împliniri, peste dezastre

Eu totuși am și gîndurile voastre

Și port cuvîntul cum îmi port în sînge

Aceste bucurii ce voi a strînge.

Și-adun pe gînduri, rînduri și plînsoare

Același drum de-aici și pîn’ la soare.

Iar dacă nu mai am nici cui mă plînge,

O lacrimă se scurge pînă-n sînge.

Primiți-mă cu sîngele otravă

Cu toată viața mea mereu bolnavă,

Bolnavă de o șoaptă-nsîngerată

Și de tăcerea lumii-ndurerată.

Eu astăzi port mîndria tuturora

Și bat cu toate ceasurile ora,

Primiți-mă, așa am fost și-oi fi

Atît cît voi trăi, cît voi muri.

(vol. III, Picătura de Suflet, Ed. Arhip Art, Sibiu 2006)

001.812

Daniel - Dumitru Darie. “Confesiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dumitru-darie-0020031/poezie/223063/confesiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.